Ce am mai facut in ultima perioada :)

Am inceput anul cu bine dar si cu rau. Vestea proasta este ca am ramas fara munca, am cateva momente cand ma simt asa trista…dar totusi sper ca voi gasi ceva de munca cat de curand…
Vestea buna e ca am avut ocazia sa fac multe lucruri , noi experiente, am vizitat locuri noi. Am fost pentru prima data la schiat. A fost o experienta superba. M-am distrat , am ras pana nu mai puteam , am cazut, m-am ridicat , si tot asa..a fost o zi superba.
A doua zi am fost la Verona. De mult vroiam sa merg. Si uite am avut si ocazia asta 🙂 . Am vizitat Arena di Verona… Fara cuvinte… Un loc imens , superb, care m-a lasat cu gura cascata…Cand ma uitam in jos ameteam…
De la Arena am plecat spre Casa Julietei. Sincer ma asteptam la ceva mai mult. Dar oricum e frumos. Era un brad de Craciun plin cu mesaje de dragoste , scrise pe orice, bilete de tren, hartiute mici, etc. Apoi era un zid plin cu lacate, toate colorate. Si balconul Julietei. 🙂 Foarte frumos. Pacat ca nu am avut nici un Romeo, care sa ma pupe si sa-mi spuna cuvinte romantice :))) .
Am fost la patinuar. Si acolo m-am distrat dar m-am si speriat rau de tot. Am cazut si m-am lovit la genunchi. Nu puteam sa ma mai ridic :)) , a venit sister si m-a ajutat. Dupa cinci minute eram din nou pe pista :D.
Am avut ocazia, luni, sa vad un apus superb la mare. Absolut superb…

20130113-112118.jpg

20130113-112152.jpg

20130113-112201.jpg

20130113-112210.jpg

20130113-112225.jpg

20130113-112232.jpg

20130113-112404.jpg

Hotel Transylvania

Duminica am iesit la plimbare cu sister si cumnatu’ , era foarte frig afara asa ca am decis sa mergem la cinema. Si ce sa vedem ? Hotel Transylvania , clar ! 🙂 vroiam sa vad filmul asta, era pe lista mea.
M-am distrat si am ras cum nu o faceam de mult timp. Chiar aveam nevoie de putina distractie de genul acesta care sa ma faca sa ies din rutina zilnica si sa ma faca sa uit putin din problemele care le am in perioada asta.

Bine ati venit la Hotel Transylvania ! 🙂
Un hotel in care au voie sa intre doar monstrii.
Contele Dracula a promis sotiei ca va avea grija de fetita lor, si o va proteja de lumea rea. Mavis, fata lui Dracula, implineste 118 ani, si tatal ei a organizat o petrecere pentru ea. La petrecere sunt invitati toti monstrii. Umanii nu au voie , si nici cum sa intre in hotel, asta pana in ziua petrecerii, cand ajunge un tanar drumet, cu ghiozdanul in spate, Jonathan .
De aici incep problemele Contelui. Incearca sa-l ascunda , sa-l deghizeze in monstru , pentru ca invitatii sa nu-si dea seama ca este un uman, de care ei se tem.
Jonathan aducece la petrecere adevarata distractie, concerte, jocuri distractive…
Cum era de asteptat cei doi tineri, Mavis si Jonathan, se indragostesc unul de celalalt. La inceput Dracula se opune acestei relatii ,dar intr-un final isi da seama ca nu toti umanii sunt rai.

Ce mi-a placut cel mai mult la film, a fost o scena in care Mavis,care nu a iesit niciodata din casa pana atunci, ii marturiseste tanarului „uman”, ca isi doreste foarte mult sa vada lumea. Este ceea ce imi doresc si eu, am dorinta asta in suflet de cand sunt mica, si creste pe zi ce trece…vreau si eu sa vad lumea, vreau sa vad locurile minunate pe care Dumnezeu le-a creat pentru noi, vreau sa cunosc lume noua, sa gust din macaruri noi, sa cunosc culturi noi… Cine stie daca voi avea aceasta ocazie…

In fine, inchid aceasta paranteza…va recomand acest film, cu efecte 3D superbe si cu foarte multa distractie.

Serban Ionescu…

Treptat toate valorile , culturii, teatrului si filmului romanesc, ne parasesc.
Am deschis televizorul azi dimineata si ce sa vad : Serban Ionescu ne-a parasit. A lasat în urma zeci de ani de cariera teatrala si cinematografica.
Cred ca cu totii, dupa ce am vazut in ce stare era, ne asteptam la asa ceva. Dar totusi speram sa nu se intample. Asteptam sa auzim ca s-a facut bine, asteptam sa-l vedem iar, daca nu inerpretand un nou rol, macar sa stim ca este bine. Dar Dumnezeu a vrut altceva pentru el. A vrut sa-l scuteasca de suferinta prin care trecea si sa-l duca sus , ca de acum inainte sa joace alaturi de ceilalti mari actori care ne-au lasat…

Oare de ce ne dam seama de marea valoare a unei persoane abia cand nu mai este printre noi…?

Vazand ultimul lui interviu, sincer, mi-au dat lacrimile. „Un munte de om ajuns ca o legumița…” Incerca ca nu planga, incerca sa nu ne lase sa vedem durerea prin care trece, dar nu a reusit sa ascunda acest lucru.

Nu inteleg cum unele persoane pot chiar sa nu aiba pic de suflet. Dupa ce stai atatia ani alaturi de o persoana , in momentele grele sa-l parasesti, sa nu-i fii alaturi si sa nu-ti pese de suferinta lui. Da , vorbesc despre sotia lui.
Cu o saptamana in urma un inca un mare actor ne-a parasit … Iurie Darie. El macar in perioada de suferinta a simtit caldura si iubirea unei persoane. Nu cred ca am mai vazut pana acum o iubire asa de mare ca cea care i-o purta , si inca i-o poarta, Anca Pandrea marelui actor.
In fine… nu toti suntem la fel.

Dumnezeu sa-i odihneasca in pace… Vor ramane incontiuare vii printre noi prin capodoperele care le-au lasat.

Eu cu mine

Sunt zile in care realitatea imi da o palma peste fata si ma trezeste di visele care mi le fac in minte. E bine , e frumos , sa iti imaginezi totul altfel, dar cateodata trebuie sa deschizi ochii si sa privesti viata cum e cu adevarat cu toate problemele , greutatile sau bucuriile care ni le ofera. Nu poti trai doar din imaginatie.

Ma simteam ca o un fulg de zapada care , ajuns pe panant ,se topeste incetul cu incetul.

Aveam nevoie de o plimbare, aveam nevoie de o tigara care sa ma relaxeze putin. Am iesit , cu frigul care m-a imbratisat imediat ce am pasit afara. Strazile erau aproape pustii. Toti erau la munca , scoala, sau in casa la caldura.
Mereu m-au ajuntat plimbarile, nu ma gandesc la ceva anume , doar merg…si ma bucur de tot ce vad in jurul meu. Copacii dezbracati, o batranica care vorbeste cu cainele, un baietel care se joaca sincur in parc, o tanara pe tocuri care fuge sa prinda autobuzul… Ma gandeam …oare ce era in mintea acelor persoane? Ce greutati aveau pe suflet? Sau ce bucurii le face viata mai frumoasa?

Am ajuns intr-un parc, eram doar eu. M-am asezat pe o bancuta langa un copac. Pe jos era un covor galben de frunze, nu se mai vedea nimic , doar frunze, multe frunze… M-am rezemat si mi-am aprins o tigara. Da, am acest viciu. Chiar daca stiu ca-mi face rau , nu ma las, inca nu…Ma relaxeaza…Cat timp am stat in parc mi-au trecut prin minte o mie de ganduri, am plecat de cand eram mica, si am ajuns cu multi ani in viitor, dar am analizat foarte bine si situatia in care ma aflu acum.
Cat am stat pe banca? Cinci minute? Jumatate de ora sau o ora? Nu mai stiu…Stiu doar ca ma simteam mai linistita in drum spre casa.

Am nevoie de astfel de momente din cand in cand, eu cu mine si atat, in care imi pun ordine in idei si imi restabilesc echilibrul.
Intr-un final totul va fi bine, stiu asta. Totul va fi asa cum vrea Dumnezeu.

Natura ne-a abandonat

Uitandu-ma pe fereastea mi se pare ca natura ne-a abandonat. Totul este maro sau gri, vezi putine pete de culoare si sunt ale frunzelor galbene, rosii sau portocalii . Putinele care au mai ramas pe copaci.
Imi place atunci cand merg pe strada si calc pe frunzele uscate, imi place sunetul care il aud. Crakc crakc…

E toamna… Antotimpul asta mi se parte ca o persoana timida, sensibila…

Lumea nu mai iese asa des in parc, din cauza frigului care iti ingheata nasucul, urechile si mainile. Nu inteleg de ce in anotimpurile reci toti ne imbracam cu haine de culoare inchisa. In aceste zile avem nevoie de culoare care sa ne mai incante putin ochii si sufletul. Zilele mi se par asa de scurte si mohorate..

Cand ies dimineata din casa, trag aer in piept si simt mirosul iernii. Ohh da… se apropie iarna.. mereu am simtit acest miros in perioada asta. Atunci cand zic cuiva ” hmmm miroase a iarna, miroase a zapada…simti?” „-Ce tot zici acolo? Cum sa miroase a zapada, eu nu simt nimic” Oare numai eu simt mirosul iernii? …

Ce este mai placut in aceasta perioada ,decat sa te incalzesti cu un ceai fierbinte sau o ciocolata calda. Sa bei putin cat de putin ,in timp ce esti in alt univers , in timp ce calatoresti imaginar cu personajele cartii pe care o citesti?

Toamna… Un anotimp plin de farmec, culoare si schimbare…

Azi am avut parte de un cadou, putina culoare intr-o zi asa de gri. Un curcubeu … Nu am ratat ocazia sa fac o poza.

20121118-170548.jpg

Hello Alone…

Se uita la el, la ochii lui caprui, la nasul putin cam mare , dar pentru ea perfect, la buzele lui pline si moi, la barba care a crescut cam mult si la parul lui negru si ondulat… Il privea atenta , vroia sa-si intipareasca orice detaliu in minte. Stia ca va fi ultima data cand il va vedea, ultima data cand va vorbi cu el, va fi ultima data cand îi va simti caldura buzelor.
Nu mai putea sa mearga inainte. Nu era un baiat rau, nu se comporta urat cu ea, dar inima ei vroia ceva mai mult. Vroia o vorba dulce din cand in cand, o mangaiere, o imbratisare … A asteptat mult timp.. Dar degeaba. Stia ca , cu el nu va avea un viitor, el nu isi dorea inca o familie, care era visul ei de mica. Vroia siguranta, dar nu a gasit-o in el..a asteptat .. Dar fara nici un rezultat.
” eu trebuie sa mai fac multe experiente in viata pana sa ma pun la casa mea.” Acestea erau cuvintele lui.
” Nu stii ce pierzi” i-a raspuns ea, gandindu-se la bucuriile pe care ti le poate aduce un copilas.

Simtea cum ceva greu o apasa pe suflet, a incercat din rasputeri sa-si trimita lacrimile inapoi. Nu vroia s-o vada plangand. Va plange, era sigura, dar singura, fara ochii cuiva asupra ei. Nu avea nevoie de mila nimanui.

L-a mangaiat pe fata , cum facea mereu, a simtit barba lui aspra, si-a trecut degetele pe conturul buzelor , a pus mana in parul lui cret…L-a mai sarutat odata, pe frunte , ochi , obraji si pe buze. Nu vroia sa-l lase… Dorea sa-l imbratiseze asa de strans sa nu-i mai dea drumul niciodata.
Dar nu avea de ales.

S-a imbracat si s-a indreptat spre usa. El in spatele ei. Nu stia nimic, nu stia ca nu o va mai vedea niciodata. Ea nu a avut taria sa-i spuna totul in fata, daca incepea sa vorbeasca era sigura ca va incepe a plange.
Nu s-a uitat in urma ei, a coborat scarile cu inima in mii de bucati.
Nu se va mai intoarce inapoi, a facut-o de atatea ori. Acum gata.
Va incerca incetul cu incetul sa-si lipeasca bucatelele inimii la loc. Va incerca sa mearga inainte singura.

Ajunsa la masina nu reusea sa porneasca din loc. O durea tot corpul. Suferinta interioara era atat de mare incat s-a revarsat asupra trupului.
Avea nevoie de o plimbare. Era noapte , ploua, dar ea tot a iesit di masina si se plimba in nestiinta. Picaturile reci de ploaie se intalneau pe obraz cu lacrimile ei. Se uita tot inainte, la viitorul ei , dar vedea numai ceata…
Incerca in mintea ei sa se incurajeze.
„Voi trece si peste asta, am trecut peste multe in viata si niciodata nu am murit. Viata merge inainte, cu bucurii, dureri , greutati… Ce nu ma omoara ma face mai puternica…”

Viata nu se opreste la o singura persoana…

Expozitia Internationala De Arhitectura – Biennale Venetia

Saptamana trecuta am fost la Expozitia Internationala de Arhitectura la Biennale in Venetia.
Se face in fiecare an, dar eu acum am fost pentru prima data. Nu sunt apasionata de arhitectura, dar am facut o experienta noua. Am vazut lucruri noi.

La expozitie au partecipat mai multe tari.
Am ramas surprinsa cand am vazut si Romania. A fost expozitia care mi-a placut cel mai mult in comparatie cu alte tari. Si nu zic asta doar pentru ca era a tarii mele. Am ramas impresionata di de expozitia Rusiei si a Frantei.
Mi-a placut ce am vazut:
Pacat ca nu am facut multe poze,voi posta doar cele care le am.

Saptamana viitoare voi merge la Muzeul de pantofi 🙂 .

A doua poza este de la expozitia Romaniei.

20121102-105448.jpg

20121102-105600.jpg

20121102-105616.jpg

20121102-105641.jpg

20121102-105725.jpg

20121102-105742.jpg<;/a

20121102-110018.jpg

Previous Older Entries