Gabriel García Márquez

“Daca pentru o clipa Dumnezeu ar uita ca sunt o marioneta din carpa si mi-ar darui o bucatica de viata, probabil ca n-as spune tot ceea ce gandesc, insa in mod categoric as gandi tot ceea ce zic.

As da valoare lucrurilor, dar nu pentru ce valoreaza, ci pentru ceea ce semnifica.

As dormi mai putin, dar as visa mai mult, intelegand ca pentru fiecare minut in care inchidem ochii, pierdem saizeci de secunde de lumina. As merge cand ceilati se opresc, m-as trezi cand ceilalti dorm. As asculta cand ceilalti vorbesc si cat m-as bucura de o inghetata cu ciocolata!

Daca Dumnezeu mi-ar face cadou o bucatica de viata, m-as imbraca foarte modest, m-as intinde la soare, lasand la vederea tuturor nu numai corpul, ci si sufletul meu.

Doamne Dumnezeul meu daca as avea inima, as grava ura mea peste ghiata si as astepta pana soarele rasare. As picta cu un vis al lui Van Gogh despre stele un poem al lui Benedetti, si un cantec al lui Serrat ar fi serenada pe care i-as oferi-o lunii. As uda cu lacrimile mele trandafirii, pentru a simti durerea spinilor si sarutul incarnat al petalelor…

Dumnezeul meu, daca as avea o bucatica de viata… N-as lasa sa treaca nici o zi fara sa le spun oamenilor pe care ii iubesc, ca ii iubesc. As convinge pe fiecare femeie sau barbat spunandu-le ca sunt favoritii mei si as trai indragostit de dragoste.

Oamenilor le-as demonstra cat se insala crezand ca nu se mai indragostesc cand imbatranesc, nestiind ca imbatranesc cand nu se mai indragostesc! Unui copil i-as da aripi, dar l-as lasa sa invete sa zboare singur. Pe batrani i-as invata ca moartea nu vine cu batranetea, ci cu uitarea. Atatea lucruri am invatat de la voi, oamenii.. Am invatat ca toata lumea vrea sa traiasca pe varful muntelui, insa fara sa bage de seama ca adevarata fericire rezida in felul de a-l escalada. Am invatat ca atunci cand un nou nascut strange cu pumnul lui micut, pentru prima oara, degetul parintelui, l-a acaparat pentru intotdeauna.

Am invatat ca um om are dreptul sa se uite in jos la altul, doar atunci cand ar trebui sa-l ajute sa se ridice. Sunt atatea lucruri pe care am putut sa le invat de la voi, dar nu cred ca mi-ar servi, deoarece atunci cand o sa fiu bagat in interiorul acelei cutii, inseamna ca in mod neferecit mor.Spune intotdeauna ce simti si fa ceea ce gandesti. Daca as stii ca asta ar fi ultima oara cand te voi vedea dormind, te-as imbratisa foarte strans si l-as ruga pe Dumnezeu sa fiu pazitorul sufletului tau. Daca as stii ca asta ar fi ultima oara cand te voi vedea iesind pe usa, ti-as da o imbratisare, un sarut si te-as chema inapoi sa-ti dau mai multe. Daca as stii ca asta ar fi ultima oara cand voi auzi vocea ta, as inregistra fiecare dintre cuvintele tale pentru a le putea asculta o data si inca o data pana la infinit. Daca as stii ca acestea ar fi ultimele minute in care te-as vedea, as spune “te iubesc”si nu mi-as asuma, in mod prostesc, gandul ca deja stii.

Intotdeauna exista ziua de maine si viata ne da de fiecare data alta oportunitate pentru a face lucrurile bine, dar daca cumva gresesc si ziua de azi este tot ce ne ramane, mi-ar face placere sa-ti spun cat te iubesc, ca niciodata te voi uita.

Ziua de maine nu-i este asigurata nimanui, tanar sau batran. Azi poate sa fie ultima zi cand ii vezi pe cei pe care-i iubesti. De aceea, nu mai astepta, fa-o azi, intrucat daca ziua de maine nu va ajunge niciodata, in mod sigur vei regreta ziua cand nu ti-ai facut timp pentru un suras, o imbratisare, un sarut si ca ai fost prea ocupat ca sa le conferi o ultima dorinta. Sa-i mentii pe cei pe care-i iubesti aproape de tine, spune-le la ureche cat de multa nevoie ai de ei, iubeste-i si trateaza-i bine, ia-ti timp sa le spui “imi pare rau”, “iarta-ma”, “te rog” si toate cuvintele de dragoste pe care le stii.

Nimeni nu-si va aduce aminte de tine pentru gandurile tale secrete. Cere-i Domnului taria si intelepciunea pentru a le exprima. Demostreaza-le prietenilor tai cat de importanti sunt pentru tine.”

Aceasta este scrisoarea de ramas bun a lui Gabriel García Márquez. Este unul dintre scriitroii mei preferati. Cand am citit Un veac de singuratate nu puteam sa ma mai despart de roman. Este absolut superb, plin de imaginatie cum rar vezi.
Acum cateva luni am aflat cu multa parere de rau ca Gabriel García Márquez se retrage din viata publica din motive de sanatate: se pare ca sufera de cancer limfatic. A lasat aceste randuri prietenilor si cititorilor sai.
Este o scrisoare foarte emotionanta prin mesajul pe care il transmite : sa traiesti in fiecare zi cum ar fi ultima, sa nu uiti sa-ti exprimi sentimentele fata de cei dragi,ca dincolo de o viata traita frumos, e important si ss stii sa o povestesti frumos celorlalti. A gasit cuvintele potrivite pentru a ajunge la inima oricui.

Ma rog lui Dumnezeu sa-i faca trecerea catre cele vesnice usoara, si-i multumesc pentru ca l-a trimis pe pamant. Pentru mine ramane unul dintre cei mai mari scriitori ai lumii, un geniu…

The Artist

In sfarsit am vazut si eu The Artist. Asta datorita prietenului meu cel mai bun,care e apasionat de cinema si are foarte multe filme. Ma duc la el si mereu imi da filme noi, dar nu prostii, ci filme care ar trebuie neaparat sa le vad. In ultima saptamana am vazut ,singura sau impreuna cu el, Ice Age 4, Sister, The Straight Story -este un film superb ,il recomand tuturor, Sen to Chihiro no kamikakushi. Nu am ramas dezamagita de niciunul, asa ca vi le recomand!

Sa ne intoarcem la Artistul. Nu am crezut ca imi va placea asa mult un film mut ,alb si negru. Nu imi aduc aminte sa fi vazut pana acum un film mut….In fine, The Artist este un film francez ,foarte elegant si comic. George Valentin (Jean Dujardin) este un cunoscut actor de filme mute asta pana cand apar filmele vorbite. George este foarte orgolios, si nu vrea sa faca si el filme noi.

Inainte de a-si pierde faima, George o cunoaste pe Peppy Miller (Berenice Bejo) ,o tanara care este la inceputul carierei de actrita. Ea va fi cea mai cunoscuta actrita de filme vorbite. Intre ei nu se va naste invidia sau rivalitatea, ci se vor ajuta reciproc.

Este un film superb, m-a impresionat, mie mereu mi-au placut filmele vechi, si Artistul mi-a dat ,si el, senzatia de vechi dar bun. Este foarte expresiv si emotionant, chiar daca nu are suntet.

Nu degeaba a castigat atatea premii, chiar mertita!

Cel Mai bun film

Cel mai bun actor in rol principal

Cel mai bun regizor – Michel Hazanavicius

Cea mai buna coloana sonora

Cele mai bune costume.

Parerea mea: dupa atatea premii castigate, care credeti ca este nota mea? 10 !


Notă

In cautarea lui Nemo 3D


Regizori:
Lee Unkrich
Andrew Stanton
Scenaristi:
David Reynolds
Bob Peterson
Andrew Stanton
Genul:
Animatie / Aventura / Comedie / Familie

Am fost azi sa vad ” In cautarea lui Nemo 3D” . Dar nu am sa va povestesc ceva in plus fata de primul film, aparut in 2003.
Au fost foarte inteligenti regizorii, m-au pacalit . De ce? Pentru ca este aceeasi poveste. Este acelasi film doar ca acum il poti vedea in 3D 😀 .
Eu ma asteptam la altceva, la alta aventura a lui Nemo. Trebuia sa citesc mai bine titlul :)) .
Producatori au avut mult timp la dispozitie, puteau sa faca un film nou ” In cautare lui Nemo 2″ nu doar „In cautare lui Nemo 3D” .
Oricum a fost frumos.Este facut foarte bine,cu efecte bune. Nu imi pare foarte rau ca am fost sa-l vad, m-am distrat a doua oara in compania pestisorilor.
Parerea mea: îi acord nota 9 , nu doar efectelor 3D , ci si filmului.

Hotul de carti Markus Zusak

20121025-211301.jpg

Hotul de carti este o poveste care m-a prins inca de la primele pagini.Am citit aceasta carte cu rasuflarea taiata. Prin ochii hotului de carti, am vazut ce inseamna puterea cuvantului si iubirea pentru carte.

Suntem in perioada celui de-al Doilea Razboi Modial.
Cartea este narata de Moartea. Da chiar asa, Moartea este cea care ne povesteste ce se intampla.

” Cand Moartea spune o poveste, chiar trebuie sa o asculti.”
Si eu asa am facut….

Liezel Meninger a fost vazuta pentru prima data de Moartea, in tren cand l-a luat pe fratiorul ei de patru anisori.
Erau impreuna cu mama lor, care îi ducea la o familie adoptiva, pentru a le da o viata mai buna.
Ele doua au fost nevoite sa-l inmormanteze pe baietel in drum spre Munchen. La cimitir Liezel fura prima ei carte: ” Manualul groparului„.

Ajunsa la noua familie, Liezel, cunoaste parintii adoptivi: Rosa si Hans Hubermann. Rosa este o femeie inimoasa, dar rea de gura. Hans un om linistit si bun, care va fi cea mai iubita persoana de Liezel. Datorita lui fata invata sa citeasca. Incepand cu Manualul Groparului. Copila gaseste în carti un refugiu. Incetul cu incetul le aduna de unde apuca. Cateva le primeste cadou de la parintii adoptivi, una o fura de la un incediu, dar majoritatea le fura din biblioteca sotiei primarului, caruia mama lui Liezel le spala rufele.
Liezel incepe sa-si faca cativa prieteni in noul ei oras. Cel mai bun fiind Rudy, baiatul cu parul ca lamaia. Sunt de aceeasi varsta: stau tot timpul impreuna,joaca fotbal,merg si vin de la scoala impreuna,dar incep si sa fure. La incepul mancare,apoi Rudy o insoteste pe Hotul de carti la casa primarului. Rudy spera mereu la un sarut de la fata,dar il va avea cand nici nu isi va da seama…..
Inca un prieten pe care Liezel si-l face este Max. Este un evreu, ascuns de Hubermanni in pivnita, cu speranta ca il va scapa de Holocaust. Liezel se intelege foarte bine cu el. Atunci cand el se imbolnaveste, hotul de carti, are grija de el, ii citeste, ii aduce cadouri, vorbeste cu el, in speranta ca se va trezi.Este o prietenie adevarata intre ei doi.

„ImaginaTi-vA ca zambiti dupa o palma pe care ati primit-o peste faţa. Apoi, ganditi-va ca faceti asta douazeci si patru de ore pe zi.
Asta era ocupatia de a ascunde un evreu.”

Cartile vor însemna universul lui Liesel si bucuria pe care aceasta o resimte la vedera lor ar trebui sa ne atraga si noua atentia, celor ce am uitat adevarata magie a cuvintelor

Acesta este povestea, pe scurt, a hotului de carti. Va recomand si voua sa vedeti cum este o carte povestita de Moartea, care este si comica cateodata..

Imagine

One the road

20121018-003523.jpg

Natura: Aventura, Dramatic
Regie: Walter Salles
Scenariu: Jose Rivera
Actori: Sam Riley, Garrett Hedlund, Kristen Stewart, Kirsten Dunst, Viggo Mortensen, Amy Adams, Tom Sturridge, Danny Morgan, Alice Braga, Marie Ginette Guay, Elisabeth Moss
Parerea mea: nota 6

Am petrecut o zi frumoasa azi, relaxanta, fara stres, nu am fugit dintr-un loc in altul. Am profitat de ziua mea libera. Am citit si am vazut un film nou : One the road.
Este vorba despre Sal Paradise (Sam Riley) ,un aspirant scriitor din New York. Il intalneste pe Dean Moriarty ( Garrett Hedlund). Un baiat afascinant, cam golanas, care , chiar daca este casatorit cu Marylou (Kristen Stewart), umbla cu mai multe fete in acelas timp.
Intre Sal si Dean se naste o prietenie foarte mare.
Cei doi sunt satui sa traiasca dupa reguli, si decid sa plece in calatorie , impreuna cu Marylou.
In anul 1949 incepe marea calatorie. Unde vor cunoaste locuri noi, dar vor ajunge sa se cunoasca si pe ei insasi.

Filmul este inspirat de la romanul lui Jack Kerouac, fondatorul culturii Bead Generation din anii ’50.

Nu vreau sa va spun prea multe din film, va spun doar ca este un film frumos, interesant dar nu extraordinar.
Cred ca multi dintre cei care vor vedea filmul, isi vor face o parere proasta despre cultura bead . Pentru ca au subliniat mai mult sexul si drogurile, nu si sentimentele adevarate ale protagonistilor. Cu parere de rau zic ca nu mi-a placut foarte mult, doar pentru acest motiv : prea mult sex si droguri.
Dar au fost si cateva scene comice si scene care te puneau pe ganduri…

Viata este unica care, Dumnezeu nu ti-o face cadou a doua oara…”

Vizionare placuta..

Imagine

Tolstoy and the Purple Chair: My Year of Magical Reading – Nina Sankovitch

„Lectura nu este o fuga de la viata, ci o fuga in viata”

Este una dintre cartile mele preferate. Acum am citit-o a doua oara. Este tot ce am cautat mereu intr-o carte.
Iubirea adevarata pentru lectura o vei gasi in aceasta carte, cu ajutorul lui Nina.
Nina Sankovich, a decis sa citeasca o carte pe zi , timp de un an. Cu ajutorul cartilor cauta un ajutor pentru a trece peste moartea surorii ei. Lectura era pasiunea care le lega pe cele doua surori.
Nina citeste cu adevarat o carte pe zi. Citeste 70 de pagini pe ora. Si-a propus sa nu citeasca o carte mai groasa de 300 de pagini, pentru ca nu ar reusi sa o termine intr-o singura zi.
Trei ani de zile, dupa moartea lui Anne-Marie,sora ei, Nina a incercat sa treaca peste durere , facand mii de lucruri. Vroia sa traiasca viata din plin pentru ea dar si pentru Anne-Marie. Pana intr-o zi, cand si-a dat seama ca asa nu se poate. Modul acela de a trai nu o ajuta cu nimic. S-a oprit si s-a gandit… Din ziua cand va implini 46 de ani, va lua o pauza ,un an de pauza. Ea continua sa se ocupe de casa si de cei patru copii,dar in fiecare zi va citi o carte.
Am cautat pace peste tot,dar nu am gasit-o nicaieri, decat intr-un colt cu o carte -Tommaso de Kempis”
Cu ajutorul cartilor va gasi raspunsuri, sprijin, pace, tot ce avea nevoie.
Mi-a placut enorm aceasta carte. Atunci cand imi place o fraza dintr-o carte, o subliniez si apoi o scriu intr-in caiet, cu frazele preferate din carti. Daca va arat cartea lui Nina este subliniata toata 🙂 .
Va recomand aceasta carte cu mult drag.
Titlu original: Tolstoy and the Purple Chair: My Year of Magical Reading
Autor: Nina Sankovitch
Parerea mea: nota 10

20121017-002949.jpg

Iubirea nu are varsta

Inca de la inceput copiile s-au format cu barbatii mai mari decat iubitele lor. Dar ce sa zicem cand diferenta de varsta intre cei doi este de 20-30 de ani?
Atunci cand vedeti o copie pe strada cu fata de 25 de ani si el 50-60 de ani, va ganditi imediat ca la mijloc este un interes financiar.
Eu nu sunt de aceasta parere. Este adevarat acest lucru in unele cazuri, dar nu mereu.
Se stie ca o mare parte dintre femei este atrasa de un barbat mai matur. Si oare de ce?
Cred ca un barbat mai matur ii da femeiei siguranta. Un barbat mai matur stie ce vrea de la viata. Le pun pe un piedestal, stiu cum sa se comporte cu ele,din experietele lui stie cam ce vrea o femeie.
De ce scriu despre acest subiect?
Pentru ca , cu ceva timp in urma , am primit o veste de la prietena mea cea mai buna: este impreuna cu in barbat mai in varsta decat ea cu 27 de ani. Nu mi-a venit sa cred. Tot ce mi-a trecut prin minte atunci a fost ca ea e asa frumoasa, poate sa aiba ce baiat vrea , de ce tocmai cu el? Sincer si eu la inceput am crezut ca la mijloc este un interes, un interes financiar. Dar nu e asa. Nu are foarte multi bani, nu asta a atras-o pe ea. Din cate mi-a povestit, si lumina care o avea in ochi, si care o are mereu cand o vad, mi-am dat seama ca este cu adevarat fericita alaturi de el.
Mi-a zis ca o face sa se simta in fiecare zi femeia cea mai speciala din lume. E sigura ca, cu el va avea cu adevarat in viitor.
La inceput i-a fost teama de reactia care o vor avea parintii si apropiatii ei. Nici mie nu a vrut sa mi-l prezinte la inceput.
Pana la urma si-a luat inima in dinti, si l-a prezentat parintilor. Nu a fost nici o problema. I-au zis ca daca ea este fericita asta e cel mai important.
Cred ca foarte multe fete, care stau cu un baiat mai matur, se gandesc la parerea celor din jurul lor. Dar de ce?
De ce ne temem asa de mult ce cred ceilalti despre ceea ce facem? Este viata noastra, nu a lor. Nu ar trebui sa ne mai preocupam de gura lumii. Cei care nu au ninic inportant de facut in viata, vorbesc, barfesc, critica.. Nu te mai uita la ce spun ceilalti, e viata ta, pornesti pe un drum tu singura , nu cu eu. Tu vei gasi fericirea sau suferinta pe acea strada. Asa e viata cazi dar te si ridici.
Nu mai tine cont de parerea parintilor sau a apropiatilor, tine cont de ce iti place tie, ce este important pentru tine. E viata ta !

20121001-210357.jpg