Ce am mai facut in ultima perioada :)

Am inceput anul cu bine dar si cu rau. Vestea proasta este ca am ramas fara munca, am cateva momente cand ma simt asa trista…dar totusi sper ca voi gasi ceva de munca cat de curand…
Vestea buna e ca am avut ocazia sa fac multe lucruri , noi experiente, am vizitat locuri noi. Am fost pentru prima data la schiat. A fost o experienta superba. M-am distrat , am ras pana nu mai puteam , am cazut, m-am ridicat , si tot asa..a fost o zi superba.
A doua zi am fost la Verona. De mult vroiam sa merg. Si uite am avut si ocazia asta 🙂 . Am vizitat Arena di Verona… Fara cuvinte… Un loc imens , superb, care m-a lasat cu gura cascata…Cand ma uitam in jos ameteam…
De la Arena am plecat spre Casa Julietei. Sincer ma asteptam la ceva mai mult. Dar oricum e frumos. Era un brad de Craciun plin cu mesaje de dragoste , scrise pe orice, bilete de tren, hartiute mici, etc. Apoi era un zid plin cu lacate, toate colorate. Si balconul Julietei. 🙂 Foarte frumos. Pacat ca nu am avut nici un Romeo, care sa ma pupe si sa-mi spuna cuvinte romantice :))) .
Am fost la patinuar. Si acolo m-am distrat dar m-am si speriat rau de tot. Am cazut si m-am lovit la genunchi. Nu puteam sa ma mai ridic :)) , a venit sister si m-a ajutat. Dupa cinci minute eram din nou pe pista :D.
Am avut ocazia, luni, sa vad un apus superb la mare. Absolut superb…

20130113-112118.jpg

20130113-112152.jpg

20130113-112201.jpg

20130113-112210.jpg

20130113-112225.jpg

20130113-112232.jpg

20130113-112404.jpg

My Life Undecided – Jessica Brody

Cand am inceput sa citesc aceasta carte imi aduceam aminte cand aveam , si eu , 15 ani si divoram toate cartile pentru adolescente. Uite ca mi s-a facut dor de acea perioada si am luat de la biblioteca „My life undecided „.

Brooklyn, 15 ani, niciodata nu a luat o decizie buna in viata, pur si simplu de una singura nu reuseste sa i-a decizia buna.
Dupa ce prietena ei cea mai buna, Shayne, cea mai populara fata din scoala, nu mai vorbeste cu ea si o face de ras in fata scolii, Brook spune stop deciziilor luate de ea.
Pe ascuns deschide un blog unde povesteste viata ei si deschide sondage in legatura cu deciziile care trebuie sa le ia zi de zi. Roaga cititorii sa voteze si promite ca va respecta rezultatele, si ca va merge pe mana lor. De exemplu ce carte sa citeasca, Hemingway sau John Steinbeck, sa se inscrie sau nu in echipa rugby a scolii. Deciile pe care le va lua o va duce spre experiente noi , va creste si isi va da seama ca in viata nu este cel mai important sa te imbraci la moda, sa fii machiata in fiecare zi, sa fii populara si sa mergi la toate petrecerile.

Intr-un final va fi in stare sa decida singura ce este mai bine pentru ea, cu ce prieteni sa ramana, sau cu ce baiat vrea sa stea, cel frumos,sexy si popular, sau cel simpatic,destept, si care o intelege mereu?

Ce sa zic…este o carte pentru adolescente, o carte usoara. In timp ce o citeam parca ma uitam la un film cu Selena Gomez sau Miley Cyrus 🙂 . Cartea m-a prins de la prima pagina, citeam , citeam si nu o puteam lasa din mana. Ma bucur ca am gasit-o in biblioteca, chiar aveam nevoie de o lectura asa.
O recomand cui ii este dor de adolescenta, de prima iubire, de liceu…

Hotel Transylvania

Duminica am iesit la plimbare cu sister si cumnatu’ , era foarte frig afara asa ca am decis sa mergem la cinema. Si ce sa vedem ? Hotel Transylvania , clar ! 🙂 vroiam sa vad filmul asta, era pe lista mea.
M-am distrat si am ras cum nu o faceam de mult timp. Chiar aveam nevoie de putina distractie de genul acesta care sa ma faca sa ies din rutina zilnica si sa ma faca sa uit putin din problemele care le am in perioada asta.

Bine ati venit la Hotel Transylvania ! 🙂
Un hotel in care au voie sa intre doar monstrii.
Contele Dracula a promis sotiei ca va avea grija de fetita lor, si o va proteja de lumea rea. Mavis, fata lui Dracula, implineste 118 ani, si tatal ei a organizat o petrecere pentru ea. La petrecere sunt invitati toti monstrii. Umanii nu au voie , si nici cum sa intre in hotel, asta pana in ziua petrecerii, cand ajunge un tanar drumet, cu ghiozdanul in spate, Jonathan .
De aici incep problemele Contelui. Incearca sa-l ascunda , sa-l deghizeze in monstru , pentru ca invitatii sa nu-si dea seama ca este un uman, de care ei se tem.
Jonathan aducece la petrecere adevarata distractie, concerte, jocuri distractive…
Cum era de asteptat cei doi tineri, Mavis si Jonathan, se indragostesc unul de celalalt. La inceput Dracula se opune acestei relatii ,dar intr-un final isi da seama ca nu toti umanii sunt rai.

Ce mi-a placut cel mai mult la film, a fost o scena in care Mavis,care nu a iesit niciodata din casa pana atunci, ii marturiseste tanarului „uman”, ca isi doreste foarte mult sa vada lumea. Este ceea ce imi doresc si eu, am dorinta asta in suflet de cand sunt mica, si creste pe zi ce trece…vreau si eu sa vad lumea, vreau sa vad locurile minunate pe care Dumnezeu le-a creat pentru noi, vreau sa cunosc lume noua, sa gust din macaruri noi, sa cunosc culturi noi… Cine stie daca voi avea aceasta ocazie…

In fine, inchid aceasta paranteza…va recomand acest film, cu efecte 3D superbe si cu foarte multa distractie.

Serban Ionescu…

Treptat toate valorile , culturii, teatrului si filmului romanesc, ne parasesc.
Am deschis televizorul azi dimineata si ce sa vad : Serban Ionescu ne-a parasit. A lasat în urma zeci de ani de cariera teatrala si cinematografica.
Cred ca cu totii, dupa ce am vazut in ce stare era, ne asteptam la asa ceva. Dar totusi speram sa nu se intample. Asteptam sa auzim ca s-a facut bine, asteptam sa-l vedem iar, daca nu inerpretand un nou rol, macar sa stim ca este bine. Dar Dumnezeu a vrut altceva pentru el. A vrut sa-l scuteasca de suferinta prin care trecea si sa-l duca sus , ca de acum inainte sa joace alaturi de ceilalti mari actori care ne-au lasat…

Oare de ce ne dam seama de marea valoare a unei persoane abia cand nu mai este printre noi…?

Vazand ultimul lui interviu, sincer, mi-au dat lacrimile. „Un munte de om ajuns ca o legumița…” Incerca ca nu planga, incerca sa nu ne lase sa vedem durerea prin care trece, dar nu a reusit sa ascunda acest lucru.

Nu inteleg cum unele persoane pot chiar sa nu aiba pic de suflet. Dupa ce stai atatia ani alaturi de o persoana , in momentele grele sa-l parasesti, sa nu-i fii alaturi si sa nu-ti pese de suferinta lui. Da , vorbesc despre sotia lui.
Cu o saptamana in urma un inca un mare actor ne-a parasit … Iurie Darie. El macar in perioada de suferinta a simtit caldura si iubirea unei persoane. Nu cred ca am mai vazut pana acum o iubire asa de mare ca cea care i-o purta , si inca i-o poarta, Anca Pandrea marelui actor.
In fine… nu toti suntem la fel.

Dumnezeu sa-i odihneasca in pace… Vor ramane incontiuare vii printre noi prin capodoperele care le-au lasat.

„The Borrower-Coltul cititorilor rebeli” Rebecca Makkai

De multe ori mi-am zis sa nu mai cumpar o carte doar pentru ca imi place titlul sau coperta. Si uite ca am facut-o din nou. Cand am vazut cartea in librarie m-a atras din primult moment. In ultima vreme am observat ca citesc carti care vorbesc despre iubirea pentru lectura, si am vrut sa mai citesc inca una dedicata pasiunii mele. Asa ca am cumparat cartea. The Borrower scrisa de Rebecca Makkai . Am citit-o in italiana si titlul tradus ar fi ” Coltul cititorilor rebeli „. Nu e asa ca v-ar fi atras si pe voi un astfel de titlu?

Totul se petrece in oraselul Hannibal,care este orasul natal a lui Mark Twain .
Este vorba despre un baietel, Ian , de 10 ani care iubeste cartile. Vine la biblioteca in fiecare zi , chiar daca este bolnav sau are un picior rupt. Pentru el biblioteca este un refugiu de la familia lui, care nu-l lasa sa faca nimic, mama lui îi controleaza si cartile care le citeste. „Nu are voie sa citeasca carti scrise de Harry Potter .”
La biblioteca il asteapta in fiecare zi Lucy , o bibliotecara de 26 de ani. Este sigura ca lectura iti poate salva viata. Este ea cea care ii recomanda lui Ian carti care ar trebui sa le citeasca la varsta lui. Il simpatizeaza foarte mult pe acest baietel. Ar vrea sa-l salveze de la familia care nu-i lasa un minut liber. Il duce la tot feluri de cursuri, si îi controleaza viata in orice moment. Asta pana intr-o zi cand Ian si Lucy fug intr-o excursie departe de Hannibal.
Ian a fugit de acasa, s-a ascuns in bilioteca unde a fost gasit de Lucy. Din acea dimineata amandoi pornesc spre o aventura, de o saptamana, are ii duce pana in Canada.
Fac amandoi o calatorie on the road. Datorita aceste calatorii vedem cum este chiar adulta povestei care ajunge sa se cunoasca mai bine pe ea, isi da seama ce vrea cu adevarat de la viata, ajunge sa-si cunoasca mai bine familia si trecutul tatalui sau, fugit din Rusia cand era tanar.

Cartea este povestita in intregime de Lucy, mi-ar fi placut sa fie cateva capitole in care sa citesc si parera lui Ian.

Parerea mea
Cum am scris si la inceput, m-am lasat incantata de coperta si de titlu. Ma asteptam mult mai mult. Despre iubirea pentru carti nici umbra nu este . Nu se vorbeste despre carti asa cum credeam. La inceput m-a cam plictisit, nu se intampla nimic important. Doar cand au plecat in calatoria lor mi-a trezit putin interesul.

Deobicei dupa ce citesc o carte ma intreb cu ce am ramas din acea poveste. Daca ma intrebati ce am invatat nou din cartea asta v-as raspunde cu parere de rau : „cu nimic”.
Cred ca trebuia sa aiba alt titlu si alta coperta, pentru ca cele actuale nu se potrivesc deloc cu povestea.
Este prima data cand raman asa de dezamagita de o carte.Cu parere de rau am scris recenzie asa de negativa. Mi-ar fi placut sa scriu si ceva pozitiv , dar chiar nu am ce.
Oricum daca cineva vrea o lectura usoara fara prea mari batai le recomand aceasta carte.

Eu cu mine

Sunt zile in care realitatea imi da o palma peste fata si ma trezeste di visele care mi le fac in minte. E bine , e frumos , sa iti imaginezi totul altfel, dar cateodata trebuie sa deschizi ochii si sa privesti viata cum e cu adevarat cu toate problemele , greutatile sau bucuriile care ni le ofera. Nu poti trai doar din imaginatie.

Ma simteam ca o un fulg de zapada care , ajuns pe panant ,se topeste incetul cu incetul.

Aveam nevoie de o plimbare, aveam nevoie de o tigara care sa ma relaxeze putin. Am iesit , cu frigul care m-a imbratisat imediat ce am pasit afara. Strazile erau aproape pustii. Toti erau la munca , scoala, sau in casa la caldura.
Mereu m-au ajuntat plimbarile, nu ma gandesc la ceva anume , doar merg…si ma bucur de tot ce vad in jurul meu. Copacii dezbracati, o batranica care vorbeste cu cainele, un baietel care se joaca sincur in parc, o tanara pe tocuri care fuge sa prinda autobuzul… Ma gandeam …oare ce era in mintea acelor persoane? Ce greutati aveau pe suflet? Sau ce bucurii le face viata mai frumoasa?

Am ajuns intr-un parc, eram doar eu. M-am asezat pe o bancuta langa un copac. Pe jos era un covor galben de frunze, nu se mai vedea nimic , doar frunze, multe frunze… M-am rezemat si mi-am aprins o tigara. Da, am acest viciu. Chiar daca stiu ca-mi face rau , nu ma las, inca nu…Ma relaxeaza…Cat timp am stat in parc mi-au trecut prin minte o mie de ganduri, am plecat de cand eram mica, si am ajuns cu multi ani in viitor, dar am analizat foarte bine si situatia in care ma aflu acum.
Cat am stat pe banca? Cinci minute? Jumatate de ora sau o ora? Nu mai stiu…Stiu doar ca ma simteam mai linistita in drum spre casa.

Am nevoie de astfel de momente din cand in cand, eu cu mine si atat, in care imi pun ordine in idei si imi restabilesc echilibrul.
Intr-un final totul va fi bine, stiu asta. Totul va fi asa cum vrea Dumnezeu.

Natura ne-a abandonat

Uitandu-ma pe fereastea mi se pare ca natura ne-a abandonat. Totul este maro sau gri, vezi putine pete de culoare si sunt ale frunzelor galbene, rosii sau portocalii . Putinele care au mai ramas pe copaci.
Imi place atunci cand merg pe strada si calc pe frunzele uscate, imi place sunetul care il aud. Crakc crakc…

E toamna… Antotimpul asta mi se parte ca o persoana timida, sensibila…

Lumea nu mai iese asa des in parc, din cauza frigului care iti ingheata nasucul, urechile si mainile. Nu inteleg de ce in anotimpurile reci toti ne imbracam cu haine de culoare inchisa. In aceste zile avem nevoie de culoare care sa ne mai incante putin ochii si sufletul. Zilele mi se par asa de scurte si mohorate..

Cand ies dimineata din casa, trag aer in piept si simt mirosul iernii. Ohh da… se apropie iarna.. mereu am simtit acest miros in perioada asta. Atunci cand zic cuiva ” hmmm miroase a iarna, miroase a zapada…simti?” „-Ce tot zici acolo? Cum sa miroase a zapada, eu nu simt nimic” Oare numai eu simt mirosul iernii? …

Ce este mai placut in aceasta perioada ,decat sa te incalzesti cu un ceai fierbinte sau o ciocolata calda. Sa bei putin cat de putin ,in timp ce esti in alt univers , in timp ce calatoresti imaginar cu personajele cartii pe care o citesti?

Toamna… Un anotimp plin de farmec, culoare si schimbare…

Azi am avut parte de un cadou, putina culoare intr-o zi asa de gri. Un curcubeu … Nu am ratat ocazia sa fac o poza.

20121118-170548.jpg

Previous Older Entries